Tărâmul speranței

Trăim pe un tărâm al speranței și toți suntem sclavi.
Aștepăm mesaje, sunete și fapte, așteptăm fericirea.
Suntem noi oameni vii sau suntem îngeri bolnavi,
Așteptăm naivi la ușa noastră să bată doar iubirea?!

Prin nouri de hârtie zburăm cu capul mereu plecat
Privim în jos cu supremație, uităm să ne fie dor.
Avem toți aripi, avem și un suflet mare, dar secat –
Plin de speranțe goale, plin de un puternic fior.

Plin de teamă și de chin, de fapte mult-așteptate,
Dezamăgiri, sentimente și vise de speranță pline,
De tristețe și de ură, adânc în suflet îngropate.
Eliberează-te! Dă voie rațiunii sufletul să ți-l aline.