Promisiuni deşarte

Pe cer cu privirea „Te iubesc” am scris,
Un loc în inima mea ţi-am propus,
O viaţă împreună fericiţi să fim.
Nu cer mult, vreau doar să ne iubim.

În nopţile reci, cuprins de singurătate
Gândurile de tine îmi sunt pline.
Mă trezesc în pat pătruns de pustietate
Şi-nţeleg că nu are cine să mă aline.

Am fost gata să renunţ la viaţă,
Să-ţi ofer inima mea cadou.
M-am ales cu lacrimi reci, de gheaţă,
M-am deprins cu glasul meu din ecou.

În vise-mi apari frumos îmbrăcată,
Zâmbeşti, mă priveşti, eşti fericită.
Îţi place să mă chinui, eşti obsedată.
Lasă-mă, te rog, ziua să te fac fericită!

Dă-mi voie de tine să mă ating,
Să zburăm pe nouri albi, de cristal,
În inimile noastre să nu fie frig
Ambii duşi să ne lăsăm de val.

Alegerea mea

Liniștea nopții uneori mă omoară
Îmi provoacă cele mai sumbre amintiri.
Încă mai simt și acum acele trăiri
Care nu mi-au făcut viața ușoară.

În față-mi stai și mă privești
Cu zâmbetul cucerești a mea inimă
(Nu știa atunci ce-i asta patimă)
Dar totuși ai ales să te oprești.

Ai decis să pleci, să fugi,
De dragostea mea ți-a fost frică.
Nimeni nu a dorit să-mi zică
Că viața avea să îmi distrugi.

Cu ochii în lacrimi în acea noapte
Ambii despre sfârșit vorbeam
E vina mea, prea tare te doream,
Prea mult îți vorbisem în șoapte.

Eu nu regret că singur am decis
Să fiu un cer fără de nouri,
Să fiu lipsit de mii de doruri;
Am ales pe dinăuntru să fiu ucis.

Pustiit de sentimente
Cu capul pe pernă încer să adorm.
Zi de zi recuperez în somn:
Retrăiesc acele momente.

Nu m-am oprit din mers nicicând
Și aștept din nou să pot zbura,
Aștept vântul ce mă va îndruma
Realitatea să nu o trăiesc în gând.