Toți suntem singuri. Absolut toți. Nimeni pe nimeni nu a știut înainte să se nască, nimeni pe nimeni nu va ști după ce o să murim. Rămâne doar gândul despre tine, DAR TU ești singur.
Asta e partea interesantă, dar totodată și amară pentru că e adevăr. Ce a făcut lumea mai departe, a fost doar să coloreze acest adevăr și să îi dea un sens. Iar acum avem ceea ce avem. Și știți ce avem? Nimic. Mereu am fost și vom fi singuri. Aici și intervine dragostea, ca un element intermediar. Ea este motivul perfect pentru care să nu ne autoconștientizăm ca fiind niște ființe singuratice în tot universul.
Asta e. Cu cât mai mult iubești, cu atât mai mult nu te simți singur.
Cei care știu ce e cu adevărat singurătatea, anume acei vor căuta să iubească adevărat, să găsească în tot universul o idee, un gând, dar de obicei o persoană care să-i ofere toate culorile curcubeului. Iar cu cât mai colorate sunt ele, cu atât mai frumoasă e viața.
Ion Neagu 