Arhive etichetă: amintiri

Față în față cu mine (II)

Partea II (Amintiri)

Lângă patul pe care dorm, este un dulap. Nu prea vechi, dar nici atât de nou ca să fie încăpător sau să se combine cu culorile ce predomină în cameră. În unul din sertare stau niște poze, poze personale aruncate demult acolo. Sunt eu în ele, încă de când eram mic și nu mă țin minte, când am mai crescut puțin și dinții de lapte deja căzuseră, puțin mai mare, când am primit cadou o bicicletă. Toate sunt atât de plăcute când le privesc, îmi amintesc de faptul că și eu exist, că și eu pot trăi ca orșicare, că și eu pot avea tot ce-mi doresc. În ochii acelui mic copil strălucește speranța, strălucesc visele care aveau să devină realitate, precum și visele care avea să se spulbere odată cu vârsta. Zâmbetul de atunci era unul sincer. Păcat că nu-mi aduc aminte ce anume gândeam, mi-i interesant. Pe rând le privesc și zâmbesc peste câteva secunde după ce-mi amintesc cu succes împrejurimile în care a fost făcută poza.

Le termin de privit. Le așez frumos în ordinea cronologică, deschid sertarul, le pun atent înapoi, închid sertarul și zâmbind, mă întind pe pat, cu mândrie în suflet țin ochii deschiși să nu adorm pentru a savura plăcerea.

Durerea cu durere se lecuiește

Lasă un răspuns

Amintirile ce dor și clipele ce te privesc
Mă fac să mor, mai intens să te doresc,
Să-ți sărut gâtul, buzele să le mângâi
Să ne iubim o viață (Dar nu vrei să rămâi).

Zbori pe alt nor și sper că-i de fericire,
Sper că de dragoste sunt a ochilor sclipire.
Eu voi trăi cu dorința neâmplinită –
În piept cu o inimă de chinuri strivită.

O să încerc să trăiesc cu această durere
Voi încerca să uit acea frumoasă plăcere
Care doar în vis mi-i dat s-o trăiesc –
Durere provocându-mi tot ce iubesc.

Voi căuta să sufăr chiar și din nimicuri
Să acopăr tristețea ce în continuu crește,
Lecuind găuri din ale sufletului adâncuri
Căci doar cu durerea durerea se lecuiește.